Vorbe-n vant

Ma fataiam prin camera, nestiind ce anume caut. Dau peste o carte in care gasesc pitite niste foi scrise cu rosu. Incerc sa le citesc si pentru cateva secunde imi aduc trecutul inapoi. Oh, doamne: ''sunt GANDURILE mele dupa despartirea de un barbat''. Recunosc profund marcata ca am stat cateva ore pe ganduri si ma intrebam in sinea mea daca este bine ori nu sa le scriu pe blog. Nu sunt foarte mandra de ceea ce am citit acolo, probabil ca nici cand am scris nu ma mandream . Pana la urma, mi-am zis: AU fost niste ganduri (rele, rele rele) la adresa unui om care si-a batut joc de mine. Nu scriu din razbunare, nu scriu din rautate, scriu pt ca asa VREAU, si pt ca nu exista nicio lege care sa opreasca povestirea pe blog a unor relatii. Si mai ales a unei foste relatii. Nu mai are absolut nicio importanta daca il batjocoresc sau il sarut virtual pe cel ce mi-a fost iub.........(iar aici m-am oprit. Spuneam cuvinte PREA MARI!). Ma gandeam cand citeam scrierea , ca ar trebui sa existe totusi si o lege prin care barbatii care sfarama inimile femeilor sa faca si ei inchisoare. Si asta este un delict grav!Nu te omoara pe loc, dar cu timpul.
Asadar, va anunt ca sunt 4 coli scrise de mana mea! Inca ceva: cei care veti citi acest blog, va rog : Nu judecati! Fiecare alege ce gandeste, stiu asta, dar vreau sa ma simt ca si cand povestesc ceva intim unei bune prietene.
Asa ca, incep:

'' Trebuie sa recunosc ca nu sunt foarte mandra de ceea ce voi scrie. Am avut insa revelatia prostiei mele. A prostiei ''femeiesti'', asemanatoare cu vitele insemnate. M-am luptat zile bune cu mintea mea si cu depresia femeii care pierde omul iubit. Si cu sentimentele premergatoare acesteia:
1-dorinta de a-l aduce langa mine
2-sentimentul inadaptabilitatii la viata, deziluzii, sentimentul ca sunt defecta si ineficienta.
3- intrebarile: ''de ce nu sunt la fel de buna ca cealalta? De ce pleaca mereu la ea?''
Dupa luni( iar cand spun luni ma refer exact la 6 sau 7?) am inceput ca un copil care invata primele cuvinte- sa deschid ochii si sa ma ridic in pozitie verticala. Am inceput sa-mi ascult inima pana cand, intr-o zi, am recunoscut cu voce tare: Sunt o PROASTA! Iar acum voi spune adevarul:
Mi-am dedicat 1 an din viata ( 1 an cuprinde atat relatia in sine cat si asteptarile) unui barbat ( vreau sa spun OM dar comparatia este inutila) care nu a meritat nici cea mai mica parte din dragostea si recunostinta mea. Asemenea melodiei ce-mi suna in cap acuma''Marionette'' -am fost aceasta papusa. Mi-am dedicat ore, zile, luni, parti ale corpului CUIVA care, dupa 7 ( hai 8, ori 9 nici eu nu stiu exact) luni de relatie a spus: ''E atat de mare inghesuiala incat nu a mai ramas loc deloc pentru iubire, oricat de mare ar fi fost ea'' Am ramas tintuita asupra acestor vorbe ca mata in calendar. {aici ies din povestire pentru a va spune ca cele ce urmeaza, nu au putut fi redate cu exactitate si in totalitate, nu de alta dar pasiunea cu care scriam m-a impiedicat sa vad limpede. Voi transforma vobele mele in alte vorbe mai...''pamantesti''}
Dupa ce ca l-am iubit, dupa ce ca i-am acceptat strangand din dinti vietile lui paralele, dupa ce facusem din el centrul universului meu (vezi ca proasta am fost? Cum sa fac asa ceva?),dupa ce ca acceptasem faptul ca ma tinea ASCUNSA ( DA! AI AUZIT BINE! ASCUNSA- recunosc rusinata : intalnirele noastre devenisera doar nocturne si doar la el acasa), dupa ce ca am acceptat sa fiu pe locul 2, ulterior pe nici unul si dupa ce ca mi-am mancat ficatii incercand sa ma schimb si sa fiu asa cum isi doreste el.. TOT CE imi poate spune ( PE FACEBOOK)este ca ''nu a mai ramas loc deloc pentru iubirea CE A FOST?!!!). In secunda doi mi l-am imaginat in fata mea, in picioare ,eu culegand din bucatarie o tigaie din teflon si pocnindu-i una peste cap cu tigaia. Ii si vedea capul rostogolindu-se pana sub pat, clipind inca nedumerit, iar corpul lui fara cap ( o comparatie de minune!) dand doar din maini si intreband: ''DE CE?''.
De ce??? Pentru ca in tot timpul asta m-ai chinuit, bestie ce esti, ca nu te-ai indurat o clipa sa ma vezi cand eram ''jos'', cand aveam nevoie de tine, pt ca m-ai atras in patul tau cu o singura fraza: ''Vreau sa jucam impreuna in Nisip'', pentru ca nu ai fost in stare o singura data sa ma iei in brate ( la propriu) si sa-mi spui fata in fata ca NU MA MAI IUBESTI!
La fel ca si multe alte femei ce i-au trecut patul, povestea se repeta(sau nu. aici recunosc, vorbesc in necunostinta de cauza). La inceput a fost un''teatru'' plin de amorezare si bucurie, apoi povesti diverse despre fosta si mai apoi REFUZ-ul. Pentru ca ma mintea frumos ( cele care stiu-STIU!).
Diferenta dintre mine si restul femeilor a fost ca am refuzat sa il ploconesc cu un copil. Daca o faceam, cel putin stiam ca are sa-si tina viitoarele pseudorelatii in apartamentul lui, ascunse de mine, sa nu pun ''embargo'' pe plod.
Ei bine, am fost proasta pt ca am stat de la inceput.
Tot ceea ce am scris se poate considera ofensa, nesimtire, egocentrism, razbunare sau rautate dar dragii mei, sufletul meu a suferit gloante! O pagina va fi uitat pe cand gloantele provoaca rani, sangerari, cicatrici. Cum sa dai dovada de liniste infinita si de iubire ( stiu, se poate)cand sufletul iti este calcat in picioare? Sunt furioasa pentru ca sunt oameni care nu pot sa vada mai depate de egoismul lor. Pentru ca ASA sfarsesc toate femeile proaste:la gunoi, cu mesaje pe facebook si raspunsuri din partea lor: ''PREA AGRESIV!''. Unii aveti sa credeti ca il urasc. Nu nu nu,ura vine din iubire. Nu, nu il urasc. Mi-e pur si simplu mila de el
.
Noua mea iubire este pedeapsa lui. Fericirea mea este pedeapsa lui. Iar el va fi mereu intr-un purgatoriu al singuratatii.''


Ei bine, acestea au fost gandurile mele despre acest tip. Astazi, zambesc intr-un colt si-mi dau seama cate lucruri am invatat din esecul asta! Recunosc ca l-am uitat. Dar l-am uitat bine de tot. Chiar daca vreau sa ma reintorc in trecut si sa-mi amintesc lucrurile bune-nu pot. E intr-adevar, prea mare inghesuiala de nepotriviri incat gandul imi este impanzit .Voiam intr-un timp sa-i spun 'merci' doar ca nu vor sa-mi iasa cuvintele din gura. Cred ca inima mea stie ce trebuie facut. Pedeapsa( suna urat, dar alta comparatie nu am gasit) mea pentru el nu este fericirea mea, - astea sunt lucruri spuse la nervi. Uitarea este dusmanul tuturor. Iar el, acum, a ajus o fila dintr-un blog. II multumesc si pentru asta.