Poveste

''Voi spune povestea unei femei incapatanate, care nu s-a lasat pana nu a obtinut un barbat ce nu dadea deloc semne ca ar dori-o. Erau colegi la serviciu. Vorbeau vrute si nevrute. El era casatorit, se cam vorbea ca nu era prea buna casatoria lui, ca prefera prietenii, ca pierdea timpul cu ei, ca nu prea statea pe acasa, juca poker si bea cu ei. Ea a pus ochii pe el, el nu realiza deloc intentia ei. Parca era orb, dar ea nu se lasa. Ea adoptase atitudinea activa, cea a interventiei, a strategiilor. Nu se poate spune cu siguranta ca il iubea. Poate doar il voia sa se casatoreasca cu el. Dar se stia ca pe el si pe sotia lui ii lega o mare drama. La cutremurul din 77` fetita lor de doar 6 ani a murit.Colega de la slujba, cea care pusese ochii pe el, stia acest lucru.
Incet, incet, ea se insinua in viata lui, observandu-l neincetat si cautand sa-si arate afectiunea. Si iar ma intreb: era iubire sau dorinta de a avea un barbat? Greu de spus. Sigure sunt, insa, insistenta si incapatanarea ei.
Aproape seara de seara, el isi aducea prietenii acasa sa bea si sa joace carti.Ea stia, pentru ca la slujba se aranjau intalnirile. Si seara de seara, ea aparea in fata blocului lui si statea mult sub un pom, in fata geamului apartamentului lui, unde se vedea lumina si de unde cei din camera puteau vedea pe strada.
Prietenii au observat si i-au spus, dar el parea indiferent.La serviciu ea aducea covrigi, pentru ca ii placeau mult, facea cafea pentru ca el bea cafea. Si la un moment dat, ea i-a spus ca-l iubeste, ca nu se poate abtine de a-l iubi, ca nu vrea decat s-o lase sa il iubeasca. Doar atat.Evident, nu se prea poate crede asa ceva! Totusi, ea asa spunea.
Timpul trecea, iar privirea ei, tandretea ei capatau forme din ce in ce mai intense, dar si din ce in ce mai stabile. Incet , incet ea se infiltra in viata lui, depasind granita dintre timpul petrecut la slujba si programul de lucru. Se intindea ca o pata, fara agresivitatea, dar agresiv-pasiva, cum se poate spune.
El a inteles ca este o persoane sigura, ca NU va fi inselat, pentru ca ochiul ei era mereu indreptat catre el, pentru a-i ghici dorintele.
Asa au devenit la un moemnt dat, amanti.Ea nu era frumoasa, dar cum spun barbatii, ''era fata buna''.
Timpul trecea, ea parea ca nu-l preseaza cu nimic.Dar la un moment dat , el s-a decis sa divorteze si dupa divort ei s-au casatorit. Ea a fost cea care s-a ocupat de tot,gandea mereu cum sa aranjeze un spatiu unde el sa fie cu totul la dispozitia ei.
Pana la urma, ea a vrut un copil. El s-a lasat dorintei ei si au facut o fetita. Copilul rezolva, e drept nu total, nefericirea, frustrarea lui, iar ea, cu multa grija i-a bagat copilul in minte, l-a facut sa fie responsabil de soarta viitoare a noii fetite, i-a susurat idei de a le merge mai bine, de a nu uita ca are o fetita. Fosta sotie, afland, l-a acuzat de tradare. Evident, o tradare paterna fata de copilul pierdut. Ea vorbea despre inlocuire si nu altfel, deci de faptul ca el a inlocuit-o pe fetita pierduta cu o alta.
Timpul trecea. El era din ce in ce mai activ si noua lui sotie din ce in ce mai apucatoare, mai pusa de un bine, departe de etica, impingandu-l la gesturi smecheresti, aducatoare de profit. Dar ea il convingea ca asa se traieste. DE la viata iei, nu dai nimic.
Odata l-am intrebat cum ii merge. Cu o voce ferma mi-a spus ca '' niciun barbat nu se desparte vreodata de o femeie a carei existenta este chiar acel barbat''. Nu mi-a spus insa, ca o iubeste.
Ea, cu insistenta si incapatanare a obtinut ce a vrut. Ma intreb: ceea ce a facut ea este iubire, este orgoliu sau este o traire constienta, un program menit a o face sa aiba un barbat, un copil, o casa...''



Dragostea nu este un dat, pur si simplu un dat. Trebuie sa arati ca esti aleasa, iar a fi aleasa inseamna ca cineva trebuie sa faca ceva pentru a-si obtine aleasa''. ( Rendez-vous cu lumea''.