Un lucru minunat mi s-a intamplat:
Mergeam prin parc si culegeam frunze pentru felicitarile de toamna ce le voi face cu copiii mei de la gradinita. La un moment dat, m-am asezat pe o banca, cuprinsa de niste ganduri. Tineam funzele in palma si ma gandeam...
Langa mine se aseaza o doamna, cu niste flori in brate. Ii zambesc scurt si frumos, iar ea isi opreste ochii pe mainile mele. ''Frumoase frunze!'' ,imi zice.
''Da, sunt pentru felicitari. Lucrez la o gradinita si voi lipi impreuna cu copiii frunzele pe niste hartii colorate, sa le dea parintilor,cadou de toamna''.
Apoi se uita in ochii mei, scoate o frumoasa dalie din buchetul ei si spune: '' Esti foarte frumoasa! Chiar daca esti trista, sper ca floarea mea sa iti aduca bucurie!''.
M-am inseninat: ''Dar nu sunt trista, doamna! E vremea asta de vina!'' ( zic eu, parca vrand sa ma scuz). Imi intinde floarea , se uita la mine si zambeste smecher, ca si cum stia. Se ridica si pleaca.
Ii multumesc sincer, cuprinsa de o mare bucurie.
Cum sa nu ma ''topeasca'' un astfel de gest frumos, venit simplu, fara asteptari, din partea unui necunoscut, care a intrat pentru 5 minute in sufletul meu.
Dalia acum, imi zambeste dimineata. Si parca imi spune incet, soptit: ''Viata e frumoasa...''
No comments:
Post a Comment