Eu si sufletul

 Astazi mi-am anulat visul.

De ce oamenii cred ca nu exista nicio responsabilitate atunci cand te joci murdar cu sufletul ?!

Sufletul, prin definitie, reprezinta esenta imateriala a unei persoane. ESENTA. Esenta noastra, cea care ne da stralucire, cea care ne indeamna sa iubim, sa daruim, cartea suprema de vizita.
  Ne este usor sa il murdarim, atat pe al nostru cat si pe al celorlalti. Asta pentru ca suntem incapabili si egoist construiti sa credem ca nu exista repercursiuni.

  Sufletul doare. L-am simtit in plenitudinea sa, astazi mai exact.
De ce doare? Doare pentru ca el simte.
 Sunt un om hipersensibil. Simt cu sufletul asa cum simt orbii cu degetele. Simt si respir in tandem cu el. Pentu ca ii cunosc valoarea, il stiu cat de frumos respira un apus de soare ce cade in mare, ce frumos simte cu intreaga talpa nisipul ce gadila fierbinte, cum se dezgoleste cand intra in valuri si cum ar vrea sa cuprinda toti pescarusii in plasa lui de suflet.
 Il cunosc, il cunosc cand doreste din tot sufletul lui de Suflet maret sa-si anunte venirea in cele mai frumoase cai ale iubirii.
 Am avut grija de el. L-am mangaiat, protejat, atat cat m-am priceput. L-am lasat sa respire fara margini ceea ce vedeam eu: culorile, nuantele, oamenii. L-am lasat sa-mi iasa din ochi, din inima, din palme ori de cate ori simteam ca ceva trebuia mangaiat. El s-a dus de-a valma, cu totul spre ceilalti, fara margini, fara oprire.
 Si intr-o zi, s-a lovit de un geam. Sufletul meu credea ca geamul e tot ca el, o esenta. S-a inselat. Geamul din fata lui s-a spart si au sarit bucati, bucatele mici ce il loveau din toate partile..
    S-a intors la mine trist, deprimat, suparat si angoasat, privindu-ma fix in ochi si intrebandu-ma printre lacrimi: ''DE CE?"'.  L-am simtit ca un caine lovit  ce fuge sa se ascunda in casuta lui, lasandu-si la vedere doar ochii ce spun povesti.
    ''Suflete, i-am spus...de ce te doare?''. ''Ma doare pentru ca simt cu esenta. . Ma doare pentru ca m-ai lasat sa ma duc, pentru ca astazi nu m-ai prins de o raza, sa ma  tragi inapoi. Pentru ca m-ai lasat...''
 Si il lasasem. Eu stiam ca in trecut intrasera in el si alte bucati de geam...dar am CREZUT.
.
 M-am uitat eu in el si i-am spus: ''Nu pot sa incetez sa NU cred'. Esenta ta nu ar mai fi atat de puternica, de senina, de mangaietoare, daca ne oprim din crezare. A crede inseamna speranta. Speranta inseamna libertate. Iar libertatea, dragul meu suflet, inseamna Iubire''.

S-a linitit la gandul ca, intr-o buna zi, aici, pe acest pamant ori dincolo, pe taramul necunoscut, va putea sa ''explice'' celorlalti, cu tot ce poate el mai frumos: cu dragoste si iubire.