Acest jurnal este legătura mea, pipa mea de opiu. Este drogul şi viciul meu.

Tuesday, 25 May 2010

The ''book''

Iar ma napadesc amintirile.
Aseara am stat cu batista si cu ceaiul in mana, plangand si urland ( eu care de obicei nu prea ''urlu'') in timp ce revedeam ''The Notebook''.
Filmul asta obisnuiam sa-l vad doar in momentele cheie ale vieti mele, lucru care s-a dovedit a fi total neadevarat.
Iata-ma la ora 22:00. Dau drumul la film. Un singur citat imi suna in cap: ''Fii barbata, Zoe! Fii barbata! ''. Woa, ma pot tine. Si incep sa ma uit.
Incepe muzica aia de Zigman si vad peisajele alea faine. Are un talent domnul acesta compozitor, de nu ma lasa sa imi curga lacrima ...ceva mai incolo. Nu. Cum incepe pianul, Ioana isi ia batista .
MA trezesc la realitate, pun pauza si imi zic cu voce tare: ''Zoe, te ia naiba daca plangi. Ce dracu. Esti femeie sau copila.''. Gata. Dau din nou filmul.
Ajung mai incolo, mai pe la sfarsitul filmului, unde Allie se intoarce ea dupa atatia ani la barbatul ei ( care doar in filme o astepta ) se duc ei pe lacul acela plin de lebede ( mai sa fie .astia au inchiriat o groaza de lebadute de la zoo. ) si, ca in filme, porneste ploaia aia de lasa sa ti se vada sfarcurile excitate de atata dorinta ( cu un asemenea barbat langa tine, eu as avea direct orgasm )
Ioana se mentine pe linia de plutire. Si vine momentul acela ''cheie'' al filmului, in care femeie nesocotita, isi da seama ca simtirea domina ratiunea si porneste spre barbatul ei care ''baga'' o replica de ioana incepe sa urle (plangand): ''It wasnt over. it still isnt over''.
Ioi, ca mi-am terminat servetele din cutie.
Pun iar pauza si ma gandesc: '' Sa o ia dracu pe Zoe!!! ''.

Dau drumul la film. Finalul: batranii mor de mana.
Ioana clacheaza. Ioana plange. Ioana isi sterge mucii si lacrimile, injurandu-l pe Caragiale.

1 comment: