Acest jurnal este legătura mea, pipa mea de opiu. Este drogul şi viciul meu.

Monday 7 June 2010

New..

Urasc interviurile. Mi se par inutile si o risipa de bani- din partea ''candidatului''. Dar, trebuie. Asa ca mi-a trebuit si mie.
Duminica. Ma refaceam incetisor dupa o zi caniculara , eu care nu suport caldura si incerc sa hiberneze prin subsoluri sau in alte parti mai racoroase. Aveam in Londra 2 interviuri.Primul incepea la ora 10 am si urmatorul la ora 12 am. NV-ul Londrei. So: trezirea mi-a fost la ora 6 am. Mi-am baut cafeaua incetisor , am facut un dus, m-am imbracat si la ora 8 am am iesit din casa. Ajung cu 1 min mai tarziu in statia de autobuz -358- pe care bineinteles ca il pierd. O iau grabit la picior sa ajung cu bine in Shortlands, si sa prind trenul pentru Victoria. Imi iau Travel Cardul si incep sa ma uit pe panoul cu trenuri . Nu vad urma de London Victoria. Brrr...ce este de facut? Se anunta : Gara London Victoria este inchisa pana la ora 13 pm din cauza unor lucrari pe linii. Incep sa injur romaneste. Singura solutie este sa iau trenul pana la Blackfriars si de acolo un autobuz pana in Victoria. Bun. Ma pun sa astept trenul. Trenul are intarziere 10 min. Ceasul arata ora 8:37 am. La ora 9:00 ma urc in tren. Eram transpirata de nervi, nedormita, nemancata si asa mai departe. Stau cuminte in tren rugandu-ma sa zboare daca poate. La 9:20 ajung in Blackfriars. Doamneee, unde esti??? Inca jumatate de ora pana in NV-ul Londrei. Interviul era programat la ora 10:00 fix, asa imi spusese intervievatorul, altfel il pierd. Ii explicasem cu o zi inainte ca nu vin chiar de la 10 minute distanta, ci de la 2 ore departare. Ma urc in autobuz. Autobuzul nu mai pleca . Imi observam piciorul care se misca incontinuu de nervozitate si nerabdare. Dupa inca 10 minute , porneste autobuzul. Langa mine se aseaza o babuta care incepe mie-om lovit de dureri atat sufletesti cat si trupesti - sa-mi povestesca despre viata ei, neuitand sa-mi faca si un tur vizual al Londrei. Pe unde trecea autobuzul, doamna cu pricina imi povestea: ''Acesta este hotelul Savoy, 5 stele.Prima oara cand s-a inaugurat, in 1889..."eu injuram, nu auzeam>. Cunosti Big Ben-ul? O Doamneee, Doamneeee, de ce? Iar? iar te razbuni, catea ce esti? Ce ti-am facut eu tie asa de rau incat sa-mi arunci nenorocirile si supararile pe mine? Ajung la 10 fara 20 de minute in Victoria.
De acolo, ma indrept ca o furtuna spre linia Piccadilly. Vad ROSU in fata ochilor: LINIE INCHISA.

Ies la suprafata. Mai am putin si incep sa plang de nervi. Pun mana pe telefon si sun : ''Buna ziua, numele meu este J.M, sunt programata la un interviu astazi, la ora 10 am. Ah, buna ziua domnule Mickey. Rau fac. Voi intarzia.. ( ii explic toata patania). Va rog frumos, o jumatate de ora, stiu... sfertul academic.. nu pot mai mult de atat. Am nevoie de acest interviu, sunt ambitioasa si muncitoare. Mickey raspunde: ''Regret. V-am spus cu 1 zi inainte ca am si alte interviuri programate, nu sunteti singura . Avem Cv-ul dumneavoastra in baza de date. Daca vom mai avea nevoie, va contactam''.

Curcubeu in fata ochilor mei. Daca mi-era mai aproape, i-as fi bagat un cutit in cap si apoi i-as mai fi tras si un picior exact in coaie. '' Da, aveti dreptate, domnule Mickey, dar vedeti dumneavostra cum sta treaba: eu ma trezesc la ora 6 dimineata, chinuita de somn si de caldura, cheltui o groaza de bani si timp ca sa ma prezint la interviu, pe cand dumneavostra stati ''bine-mersi'' in sofa , cu cafeaua in mana si picior peste picior,dand comenzi: Tu da, Tu nu. Nu este vina mea ca trenul de Victoria nu a circulat si ca a trebuit sa iau rute ocolitoare. V-am mai spus : Vin de la 2 ore distanta. Va multumesc si eu. Va mai rog ceva: sa-mi stergeti Cv-ul din baza dumneavostra de date. Daca as avea un asemea sef, mai bine ma arunc in Tamisa. Have a nice day! ''.

jashduur r ouriou eqEIOEO OEIOEO;LWOEPORIOROERIOK ERuioQE O OOT IOETITUIUTIRUTIJ TIIF JE3948324893I O KRJ KMFKEFKFJIERU6POI6O5OPIU9K DO38 i 9485048
450.IKJKAEAK JRIORU85.

okkkk. Imi iau o cafea de la Starbucks si incerc sa-mi aplic alinarea pe care bunica mi-o tot zicea de cand eram mica: ''Lasa, Ionico, nu e dracul asa de negru''. Am timp berechet sa ajung la al doilea interviu. '' Buna ziua, ma simt extraordinar. Ma bucur ca ma doriti in echipa dumneavostra. Si eu va plac, sunteti grozavi. Semnam contract, bineinteles. Va multumesc pentru sansa oferita. ''.

Ma mut in curand. Cu o noua viata si o noua camera. Finchley, here i come!

3 comments:

  1. Bravo Ioana! Sa fie cu mult noroc!

    ReplyDelete
  2. Ce drăguţ .. mi-a făcut plăcere să citesc post-ul. A, da .. şi mi-a plăcut cum ai ripostat. Felicitări, baftă în continuare şi toate bune!

    ReplyDelete