In copilarie , jucam ''De-a v-ati-ascuns...(elea)''. Eu si 4 baieti dolofani. Ii si tin minte: Costin, Lucian, Prepeleac si Alin''. Aveam 8 ani pe atunci. Ieseam in fata blocului si ma ascundeam dupa copaci. Ciudat este ca niciodata nu am fost gasita de acesti 4 baieti. Ma ascundeam tare bine. Intram chiar si sub masini , pe bloc ( etajul 11), sub o bucata de acoperis de caramida sau chiar in magazin ( o rugam pe tanti Lucica de la paine sa ma lase sub tejghea).
Anii au trecut si vorbesc de karma mea , cea care si acum ma joaca ''de-a v-ati-ascunselea''. E poate in firea lucrurilor, sa fiu ascunsa. In multe forme . Vorbesc prea urat? Se prea poate. Bine, nu ''ascunsa''. Deghizata. Mi-am asumat statutul asta. Si nu ma plang. Obisnuinta? Poate.
Dar tanjesc la vremurile apuse. Tanjesc dupa vremurile in care eu ma ascundeam de bunavoie si nesilita de nimeni. Era doar un joc. Dar nu o joaca. Mi-am pus streangul de gat singura, cand mi-am jurat mie cu dintii inclestati si cu lacrimi in ochi, la 11 ani (cred) ca voi fi mereu cea din umbra pentru toti. Doream sa fac bine si sa nu fiu niciodata recunoscuta. Doream sa trec prin oameni , sa ma simta si nu fiu niciodata ....
Il jucam cu totii. In multe si diverse alte forme. Mi-a fost ascuns un tata,o familie,un prieten,o ruda,si iubit(i).
N-am sa simt niciodata, poate, libertatea dupa care tanjesc. Libertatea in care o mana sta intinsa spre mine , eu ma uit la ea, ii dau mana, ma apuca si ma ajuta sa ies de sub masina.
''Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.
Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte''.
No comments:
Post a Comment