Tact (icos)

Tactul este arta de a face o observaţie fără a-ţi face un duşman.
Bun. Ce are de-aface dragostea cu tactul?
Am sa va spun o povestioara:
O fetita place un baiat. Fetita frumoasa, ochi verzi, par balai. Baietelul: inalt, bine facut, sprinten, un pic mai mare ca ea, ochi albastri. Fetita acesta a cunoscut multe alte lucruri ,unul singur i-a scapat: intelepciunea.Sa fie oare din cauza varstei? Din cauza ne(experientei)? Sau poate doar dintr-o simpla teama de a nu pierde ceva. Cum se poate explica sentimentul suprem, absolut, universal cunoscut ca atunci cand iubesti si tii cu dintii de inima celuilalt sa fii atat de lipsit de intelepciune incat sa faci gafe? Ei bine, da, se poate. Pana la urma, nu ne ramane decat sa afirmam ca iubirea este o boala rebela. Ma gandesc acum la un film vazut de curand, ''Hitch'', in care barbatul plinut cu ochelari o iubea in secret pe frumoasa bogata. Cand aceasta vine la usa biroului lui sa-i multumeasca, el se pierde cu firea, ramane la propriu cu gura cascata, este incapabil sa scoata un cuvant, uita de pix si mai mult, uita sa fie el. Ei bine, cazul acesta , la intamplare luat exista si in realitate.
Fetita era foarte indragostita, insa orice spunea sau, ma rog, majoritatea gandurilor ei suparau baietelul. De ce? Pt ca in momentul cand suntem atat de indragostit de cineva, ne este aproape imposibil sa facem lucrurile sa mearga perfect. Aici intervine ''tactul'', ''diplomatia''.
As compara ''tactul'' cu echilibrul. Nu, nu sunt Balanta, dar doar pentru acest cuvant m-as transforma intr-una. Echilibrul sau tactul vine dintr-o moderatie sentimentala sau gestuala. Dintr-o moderatie atat de bine definita, incat cel de langa tine sa fie pus sub hipnoza.
Tactul reprezinta dozarea perfecta a cuvintelor. A sentimentelor.Tactul inseamna si ''liniste''. Cand un om este linistit, el va gandi mult mai coerent si mai adevarat, fata de unul obosit, surmenat. Insa, oare nu toate aceste cuvinte ne imping spre o singura concluzie? Tactul reprezinta echilibrul dintre doi oameni.
Sunt o femeie fara tact. Sunt o femeie aproape de marginea de a face rau omului iubit, din cauza ''balantei''.
Se invata tactul? Da! Cum? Cu inima ( celuilalt). Cu miscari lente de maini. Cu ochi in ochi si tras de maneca: ''Aici nu exista tact! Gaseste-l!''.
Cu CREDINTA ca daca iubesti cu adevarat pe cineva il poti astepta necontenit de mult timp pana va invata. Nu tine doar de o singura inima acesta metoda iscusita. Tine de doua. De ce sa iubesti platonic un om, cand poti sa-l inveti sa fie asa ''cum vrei tu? ''. De ce sa il iubesti cu poza lui pe desktopul tau si sa suspini amarnic cand mult mai eficient este sa il corectezi si inveti.
Fetita cu ochi verzi invata. E ca la bicicleta: are sa cada si are sa intre in bocheti, inca mult timp de acum. Are sa isi piarda echilbrul , inca mult timp de acum. Insa sub calda si iubitoarea observatie a baietelului, aceasta in sfarsit, va reusi sa mearga pe bicicleta!

Pentru ca pana la urma, iubirea ramane fara alt scop un dor etern neastamparat.