Este inadmisibil de frig!
Ma simt ca un ratoi infofolit pana la cap si legat de jur imprejur si cu scotch sa nu intre vantul.
Imi luasem inima in dinti sa merg ''in plimbare pe faleza bucuresteana'', evident trecand de proba micilor mormane de zapada puse bine deoparte pe trotuar -pt iarna viitoare.
Nu rezist mai mult de 15 min si hotarasc sa ma adapostesc intr-un ING portocaliu, ferchezuit cu un scaun HUGEEEE- imitatie din lemn lacuit.
Dar am observat ca sunt singura din ING care se plange ca este prea bine imbracata. Rusine mie! Langa acel scaun dormea un om fara de casa. In acel moment mi-am adus aminte ca sunt oameni ( atat pe la gara de nord- cu care intr-o seara am si avut placerea sa conversez cat si prin etajul 5 al blocului unde stau eu) care NU au nimic. Nimic. NIMIC. Fug de la orfelinate pentru ...droguri. Nu inventez eu. Am vorbit cu o orfana. Stau imbratisand caini prin canale. Dar e frig in canal iarna. ''Nu ai cum sa rezisti''.
Nu stiu de ce au ales acesta cale. Nu stiu cine/cat este vinovat ori nu, stiu doar ca in timp ce eu imi dezghet mana pe calorifer, altcineva moare de frig. E vina mea? NU. E vina lor? NU stiu.
MI-am oferit fularul celui care dormea. Era prea adormit sa il ia si eu nu m-am incumetat sa-l misc. Dar l-am lasat langa el.
Oare oamenii astia vara sunt fericiti?
Fericirea nu ține de temperatură, spațiu locativ și prostii de genul ăsta. Omul ăla era FERICIT că găsise provizoriu un loc cald. Ir tu erai NEFERICITĂ (deși aveai un loc al tău bine caloriferizat), străpunsă de chinuri metafizice de care el nu are habar.
ReplyDeleteDe-aia e bine să evităm să comparăm fericirile...
Si eu si el eram fericiti. Incontestabil. Fiecare -evident-in felul lui. El in ING eu fiind fericita NU ca i-am oferit- ci ca am PUTUT sa ii ofer un fular. Avea nevoie de el? Nu avea? Asta e problema lui.
ReplyDeleteDupa anumite statistici, cei mai fericiti oameni sunt cei care traiesc in tarile subnutrite.
Repet: si eu si el suntem fericiti. :)