Man i feel like a Woman??!!

Problema egalitatii intre sexe a devenit un subiect oarecum desuet.
Pentru inceput, mi se pare de bun simt a evidentia diferentele ce separa barbatii de femei. Este mai mult decat evident faptul ca, in mod natural, femeile si barbatii au fost inzestrati cu caracteristici diferite. Mai mult, oamenii, in general, sunt inzestrati cu atribute diferite, de aceea se spune ca fiecare este unic in felul sau. Pana acum, numai sofisme, dar ce trebuie sa punctez este faptul ca inegalitatile care ne diferentiaza pe noi femeile de barbati nu trebuie sub nici o forma sa ne diferentieze la nivel social, nu trebuie sa devina motive de discriminare. Este firesc ca o femeie sa nu fie dorita in mod special ca si tamplar, de exemplu, intrucat se presupune ca are mai putina forta decat un barbat. Insa daca ea dovedeste nu numai contrariul, dar mai mult, dovedeste si ca este talentata pentru aceasta meserie, nu vad nici un motiv pentru ca respectiva sa nu aiba sansa de a incerca meseria de tamplar. La astfel de diferentieri bazate pe natura sexului ma refer cand spun ca ele nu trebuie sa conditioneze sansa in viata a unei fiinte umane.Hiar si asumarea unei vieti de familie fara a avea si copii inseamna pentru femei un compromis. Este firesc ca putine dintre reprezentantele feminine ale societatii sa aiba forta necesara pentru a avea atat o cariera de succes cat si o viata de familie implinita. Atributiile domestice ale femeii sunt pre-stabilite in a fi mult mai numeroase decat cele ale barbatilor, in timp ce egalitatea dintre femei si barbati presupune ca toti sa munceasca 8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana. De aici apare o alta inegalitate, daca privim situatia in ansamblu. Sa presupunem ca exista doi oameni casatoriti care muncesc in acelasi loc si au aceleasi activitati. Insa seara, cand ajunge acasa, femeia se apuca de gatit, spalat rufe, calcat si facut curatenie, in timp ce barbatul se relaxeaza in fotoliu la televizor. Este o imagine des intalnita printre cuplurile ce locuiesc impreuna. Apoi, a doua zi, la serviciu, amandoi ar trebui sa aiba acelasi randament, insa nu este asa, intrucat femeia este mult prea obosita pentru a "functiona la parametri optimi". Este normal sa fie asa? Fireste ca nu! Insa aceste situatii se produc tot din cauza stereotipurilor primite prin educatie... Chiar daca noi consideram lumea secolului 21 moderna si deschisa in gandire, trebuie sa stim ca mentalitatea vis-a-vis de patriarhat se mentine inca la mare valoare, astfel marea majoritate a barbatilor inca mai gandesc in termenii caracteristici acestui model social.

Problema egalitatii ajunge si in partea intima a unei relatii. Barbatul are voie sa fie infidel, femeia nu. Modul cel mai clar de a evidentia acest lucru este reprezentat de ''lumea araba''. Femeia este condamnata la moarte pentru infidelitate, pe cand barbatul are dreptul de a avea 5, 6, 7 sau 8 neveste.
Cu toate acestea, noi vrem sa ni se deschida usa cand intram in restaurant si vrem sa ne fie platite bauturile.
Ofer un citat evidentiator: ''Tot discutând cu Mohammed despre cum e sa ai mai multe neveste si despre egalitatea în toate la care te obliga acest statut, îmi zice el mie o chestie care m-a cam dat pe spate: „un barbat e în stare sa iubeasca mai multe femei în acelasi timp, dar o femeie nu poate iubi doi barbati simultan”.
In aceste cazuri, nu ne mai dorim ca barbatul sa ne deschida usa la restaurant si nici sa ne platesca bauturile.
Ce vrem? Ce vor?
Ei vor libertate, noi vrem fidelitate.Un barbat nu va fi niciodata fidel unei singure femei, pe cand o femeie poate sa ii fie fidela unui barbat. Si cu toate acestea, am intalnit in scurta mea viata si barbati seriosi. Exista deci, SPERANTA!.
Bob si Netty. Doi oameni casatoriti, undeva in Bromley, Londra. S-au intalnit la un bal organizat de firma la care lucra Bob. El avea 25 de ani, ea 21. S-au casatorit si impreuna au 3 copii. Netty imi povestea: '' Intr-o zi am ajuns acasa obosita, de la serviciu. Copiii erau mici iar casa intoarsa cu susul in jos. Jucarii peste tot, strigate, farfurii nespalate. M-am apucat imediat sa fac curatenie. Se vedea pe fata mea ca eram surmenata. In usa apare Bob, si mai obosit, tocmai sosise de la o conferinta dintr-un alt oras. Avusese un drum greu si lung. Cand a intrat in casa, avea cravata rasucita, camasa descheiata si sudori pe tample. Isi pune geanta pe scaun, se dezbraca si ma priveste din usa. Zambeste si zice: ''Annette, stai linistita. Du-te si fa un dus,voi strange eu prin casa. Esti mult mai obosita decat mine! ''. Netty continua : '' Mi-am dat seama ca acest barbat are sa ma iubeasca toata viata , asa cum si eu il voi iubi pe el. Glasul lui imi arata acest lucru. Nu mi-a dat niciodata de inteles ca in lume exista ironie,scandal in cuplu sau sexe diferite. Se gandea la mine si lasa de la el, oricat de obosit si frustrat ar fi fost. Avem 70 de ani. Ne iubim exact ca la inceput.''
I-am cunoscut pe amandoi. Am stat in preajma lor un an. Mi-au fost ca doi bunici englezi. Cu ei am mers in calatorii, la mare si m-au tratat ca pe copilul lor. Imi este tare drag de ei si imi amintesc cu o bucurie imensa si o sarbatoare in suflet fiecare secunda alaturi de ei. Bob ,un barbat cochet, frumos, calm si amabil. Netty, profesoara de vioara, cocheta,depresiva dar impaciuitoare.
Povestea lor de dragoste nu se rezuma la atat. Este mult mai mult de atat. Este evidenta clara ca NU toate casniciile esueaza.
Mi-l iau ca exemplu. Exista deci, speranta!
Singura modalitate de ajutor ne apare in fata mortii. Atunci, cu totii vom fi egali. In rai sau iad nu exista ''diferentiere de sexe''.